BUTONIÉRĂ, butoniere, s. f. Tăietură mică într-o stofă, într-o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (și în care se încheie un nasture); p. ext. parte a reverului unde se înfige o floare, o insignă etc. [Pr.: -ni-e-] – Fr. boutonnière. Vezi definitia »

ÁSTMĂ s.f. (Med.) Boală manifestată prin greutate în respirație. [Var. astm s.n. / < fr. asthme, cf. gr. asthma – respirație]. Vezi definitia »

DURUITÚRĂ, duruituri, s. f. Duruit. [Pr.: -ru-i-] – Durui + suf. -tură. Vezi definitia »

noádă, noáde, s.f. (pop.) 1. regiune situată în jurul coccisului (la om) și la rădăcina cozii (la animale și păsări); coccis, târtiță. 2. (reg.) încheietura mâinii. Vezi definitia »

ELECTROPUNCTÚRĂ s. f. Metodă de acupunctură în care acul primește impulsuri electrice; electroacupunctură. – Din fr. électroponcture. Vezi definitia »