NĂSÚȚ, năsuțuri, s. n. Năsuc. – Nas + suf. -uț. Vezi definitia »

potgálț (-țuri), s. n. – Guler. Rus. podgalstušnik, din germ. Halstuch „cravată” (Cihac, II, 281; Sanzewitsch 207), cf. galstuc. Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

pătavăț s.n. (reg.) piesă la războiul de țesut; bărbătuș. Vezi definitia »

GLĂSÚȚ s. n. (Rar) Diminutiv al lui glas (1); spec. glas (1) de copil; glăscior. – Glas + suf. -uț. Vezi definitia »

OSTRÉȚ, ostrețe, s. n. Fiecare dintre șipcile din care se fac garduri sau diferite îngrădituri; vergea de fier; zăbrea; p. ext. îngrăditură, gard. ♦ Spec. Împletitură, leasă, gard de nuiele sau de trestie, așezat în apă de-a curmezișul unui râu sau al unei bălți spre a opri trecerea peștilor și a ușura prinderea lor; îngrăditură de nuiele fixată în apă pentru închiderea și păstrarea peștilor vii. – Din bg. ostreț. Vezi definitia »