TALVÉG s.n. (Geogr.) Linie care unește punctele cele mai adânci ale unui curs de apă (râu, fluviu) sau ale unei văi. [< germ. Talweg < Tal – vale, Weg – drum, cf. fr., engl. thalweg]. Vezi definitia »

ștráiveg, ștráiveguri, s.n. (reg.) 1. drum forestier prevăzut cu traverse de lemn. 2. fiecare dintre bârnele așezate transversal pe drumurile forestiere. Vezi definitia »

ARHISTRATÉG s.m. (În Grecia antică) Comandant suprem al armatei. [< fr. archistratège, cf. gr. archistrategos]. Vezi definitia »

LEG s. n. (Înv.) Bun lăsat prin testament. – Fr. legs. Vezi definitia »

OPRÉG, oprege, s. n. Fotă (având în partea de sus o platcă țesută, de care atârnă fire groase de lână în diferite culori). [Pl. și: opreguri] – Sb. opreg. Vezi definitia »