Definita cuvantului opt
opt num. – Cifra dintre șapte și nouă. – Mr. optu, megl. uopt, istr. opt. Lat. octo (Pușcariu 1222; Candrea-Dens., 1283; REW 6035), cf. vegl. guapto, it. otto, prov. uech, fr. huit, cat. vuyt, sp. ocho, port. oito. – Der. optar, s. m. (carte de opt puncte), după ngr. ỏγτάρι; optime, s. f. (a opta parte).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu opt
COPT3, -Ă, copți, -te, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația indigenă a Egiptului. ♦ Creștin care aparține unei secte din Egipt și din Etiopia. 2. Adj. Care aparține copților3 (1), care se referă la copți. ♦ (Substantivat f.) Limbă derivată din vechea egipteană, folosită de copți3 (1) ca limbă de cult. – Din fr. copte. Vezi definitia »
TRANSÉPT, transepturi, s. n. Naos transversal care taie în unghi drept naosul principal al unei biserici, alcătuind cu acesta un plan în formă de cruce. – Din fr. transept. Vezi definitia »
RAPT s.n. 1. (Rar) Răpire (a unei persoane). 2. Jaf, hoție. [Pl. -turi. / < fr. rapt, cf. lat. raptus]. Vezi definitia »
OPT, (1) num. card., (2) opturi, s. n. 1. Num. card. Numărul care în numărătoare are locul între șapte și nouă. ◊ (Adjectival) Copilul are opt ani. ◊ (Substantivat) Mănâncă cât opt. (Cu valoare de num. ord.) Etajul opt. ◊ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv) Merg în rând câte opt. 2. S. n. Semn grafic care reprezintă numărul opt (1); p. ext. desen, figură în forma acestui semn. ♦ Nota opt. ♦ (Art.) Numele unui dans popular. – Lat. octo. Vezi definitia »
DEȘTÉPT, DEȘTEÁPTĂ, deștepți, deștepte, adj. 1. Care nu doarme; treaz. ♦ Trezit din letargie, dintr-o stare de amorțeală. 2. (Adesea substantivat) Care înțelege cu ușurință și exact ceea ce citește, aude, vede; ager la minte, inteligent. ♦ (Fam.) Șiret, viclean, șmecher. – Lat. de-excitus. Vezi definitia »