Definita cuvantului orac
orác interj. – Imită vocea broaștei. Creație expresivă, cf. oac. – Der. orăcăi, vb. (a face ca broasca; despre copii, a plînge; a scînci); orăcăit, s. n. (a scoate sunetul broaștei); orăcăială, s. f. (orăcăit).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu orac
BAC2 s.n. 1. Piesă cu ajutorul căreia se fixează obiectele de prelucrat la menghină, la filieră etc. ♦ Piesă în care se fixează vârful bocancului legat de schiuri; falcă. 2. Instalație specială pentru inițierea și perfecționarea canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. [Pl. -curi. / < germ. Backe]. Vezi definitia »
HAIDAMÁC, haidamaci, s. m. (Fam.) 1. Derbedeu, bătăuș, tâlhar, haidău (2). 2. Om zdravăn, vlăjgan, lungan. – Din tc. haydamak. Vezi definitia »
cârâianác s.m. (înv. și pop.) boală de vite ; ardere de ficat. Vezi definitia »
zlac s. m. Vezi definitia »
TOLOMÁC, -Ă, tolomaci, -ce, s. m. și f., adj. (Om) molâu, bleg, tont. – Et. nec. Vezi definitia »