SUPRAFÁȚĂ s. f. 1. față, parte exterioară a unui corp. 2. întindere delimitată (de teren, de pădure) etc. 3. (mat.) arie limitată de o linie închisă. (după fr. surface) Vezi definitia »

HAMÁDĂ s.f. Podiș pietros, din deșertul Saharei. [< fr., ar. hamada]. Vezi definitia »

clúpă (clúpe), s. f. – Instrument în formă compas. Germ. Kluppe „clește” (DAR). Termen tehnic. Vezi definitia »

PÉGRĂ s.f. (Liv.) Societatea hoților, lume interlopă, drojdia societății. [< fr. pègre]. Vezi definitia »

ADOLESCÉNȚĂ s. f. perioadă în viața omului între 13 (15) și 18 (19) ani, în care se intensifică procesele de creștere. (< fr. adolescence, lat. adolescentia) Vezi definitia »