Definita cuvantului orar
orár (oráre), s. n. – Stolă, etolă. Mgr. ὠράριον (‹ lat. orarium), parțial prin mijlocirea sl. oraru (Cihac, II, 230; Conev 108).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu orar
LITERÁR, -Ă adj. referitor la literatură, care corespunde normelor literaturii. ♦ limbă ~ă = aspectul cel mai îngrijit al limbii naționale, care se conformează tuturor normelor gramaticale fixate, folosit în scris și în vorbirea oamenilor instruiți. (< fr. littéraire, lat. litterarius) Vezi definitia »
CONTRATIPÁR, contratipare, s. n. (Poligr.) Text tipărit pe versoul unei pagini tipărite. – Contra1- + tipar. Vezi definitia »
CULINÁR, -Ă adj. referitor la bucătărie. ♦ artă ~ă = arta de a pregăti mâncăruri. (< fr. culinaire, lat. culinarius) Vezi definitia »
INSECTÁR s. n. colecție de insecte conservate și clasate într-o anumită ordine; cutia în care se păstrează. (< fr. insectarium, germ. Insectarium) Vezi definitia »
SUBCOMISÁR, subcomisari, s. m. Funcționar de poliție aflat în imediata subordonare a comisarului în vechea organizare a poliției; gradul acestui funcționar. – Sub1- + comisar (după fr. sous-comissaire). Vezi definitia »