Definita cuvantului orație
oráție (-íi), s. f. – 1. Discurs, cuvîntare. – 2. Epitalam, poezie populară care se rotește la nunțile tradiționale. – Mr. urăciune. Lat. oratio (sec. XVIII), poate prin intermediul pol. oracja; mr. reprezintă direct cuvîntul lat. Este dubletul lui orațiune, s. f. (discurs). – Der. orator, s. m., din fr. orateur; oratoriu, s. n., din lat. oratorium, it. oratorio; oratoric, adj. (retoric); oratorie, s. f. (elocvecță).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu orație
PREPARÁNDIE s.f. Vechi tip de școală care pregătea învățători; școală normală. [Gen. -iei. / < germ. Präparandie]. Vezi definitia »
APAGOGÍE s.f. Demonstrație apagogică. [< fr. apagogie]. Vezi definitia »
MEGALENCEFALÍE s.f. (Med.) Mărire de volum a encefalului; megacefalie; macroencefalie. [Gen. -iei. / < fr. mégalencéphalie, cf. gr. megas – mare, enkephalos – creier]. Vezi definitia »
ENDARTERIECTOMÍE s. f. rezecție chirurgicală a unei endartere. (< fr. endartériectomie) Vezi definitia »
OFTALMODIAFANOSCOPÍE s. f. transluminare a membranelor oculare. (< engl. ophtalmodiaphanoscopy) Vezi definitia »