Definita cuvantului orație
oráție (-íi), s. f. – 1. Discurs, cuvîntare. – 2. Epitalam, poezie populară care se rotește la nunțile tradiționale. – Mr. urăciune. Lat. oratio (sec. XVIII), poate prin intermediul pol. oracja; mr. reprezintă direct cuvîntul lat. Este dubletul lui orațiune, s. f. (discurs). – Der. orator, s. m., din fr. orateur; oratoriu, s. n., din lat. oratorium, it. oratorio; oratoric, adj. (retoric); oratorie, s. f. (elocvecță).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu orație
COMÉDIE2, comedii, s. f. 1. (Pop. și fam.) Întâmplare ciudată și hazlie; poznă, bazaconie. ♦ Lucru neașteptat, surprinzător; minune. 2. (Rar) Spectacol public cu numere de circ, panoramă, călușei etc. ♦ Mecanism, mașinărie. – Din tc. komedya. Vezi definitia »
PROCITÁNIE, procitanii, s. f. (Înv.) Recitire, repetiție, repetare. ♦ Examinare (recapitulativă) a elevilor. – Din rus. pročitanic. Vezi definitia »
COXOTOMÍE s.f. (Med.) Osteotomie a osului coxal. [Gen. -iei. / < fr. coxotomie, cf. lat. coxa – coapsă, gr. tome – tăiere]. Vezi definitia »
polipichilíe, polipichilíi, s.f. (înv.) 1. împestrițătură. 2. (fig.) viclenie, fățărnicie. Vezi definitia »
AGLOBULÍE s. f. scădere a numărului globulelor roșii din sânge. (< fr. aglobulie) Vezi definitia »