Definita cuvantului orbalț
orbálț (orbálțuri), s. n. – 1. Erizipel. – 2. Boz (Actaea spicata). – Var. (Banat) orbanț. Mag. orbáncz (Cihac, II, 519; Gáldi, Dict., 148). – În Trans. și Bucov. – Der. orbalțit, adj. (umflat de erizipel).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu orbalț
BIZÉȚ s.n. Bucată de piele care se pune ca garnitură la încălțăminte. [Pl. -țe, -țuri. / < germ. Besatz]. Vezi definitia »
ALBÉȚ, -EÁȚĂ, albeți, -e, adj., s. n. (Reg.) 1. Adj. Albineț. 2. S. n. Alburn. – Alb + suf. -eț. Vezi definitia »
moroméț (morométe), -eáță, moroméți, -te, s.m. f. (reg.) 1. stafie, moroi. 2. om leneș. Vezi definitia »
conovắț (-țuri), s. n. – Căpăstru. Rut. konovjazj (DAR). Vezi definitia »
dorobanț, dorobanți s. m. (pop.) unitate de măsură a băuturilor spirtoase egală cu 50 de ml Vezi definitia »