Definita cuvantului organ
orgán (orgáne), s. n. – 1. Mădular, parte a corpului. – 2. Orgă. – 3. Harfă, lăută. – Mr. organ. Mgr. ὄργανός, parțial prin intermediul sl. oruganu (Murnu 40). Sec. XVI, înv. cu ultimul sens, în cel de al doilea substituit în general de orgă, s. f., din fr. orgue. – Der. organic, adj., din fr. organique; organism, s. n., din fr. organisme; organist, s. m., din fr. organiste; organiza (var. înv. organisi), vb. din fr. organiser și anterior din ngr. ỏργανίζω (Gáldi 216); organizator (var. înv. organisitor), adj.; organizați(un)e, s. f., din fr. organisation; neorganizat, adj. (dezorganizat, fără organizare); dezorganiza, vb., din fr. désorganiser; reorganiza, vb. (a organiza din nou), din fr. reorganiser; anorganic (var. neorganic), adj., din fr. anorganique.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu organ
FABIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al fabianismului. (< engl., fr. fabian) Vezi definitia »
van (rar) adj. m., pl. vani; f. vánă, pl. váne Vezi definitia »
TRAGEDIÁN, -Ă s.m. și f. Actor de tragedie. [Pron. -di-an. / cf. fr. tragédien]. Vezi definitia »
DILUVIÁN, -Ă I. adj. referitor la diluviu; provenit din diluviu; diluvial. II. s. n. pleistocen. (< fr. diluvien) Vezi definitia »
ÁTMAN (cuv. indian) s. n. (În brahmanism) Sufletul individual identic cu sufletul lumii; principiul unificator pentru toate ființele și lucrurile din lume, ca și pentru Universul ca tot; conștiința pură care depășește suferința existențială. Vezi definitia »