Definita cuvantului ornic
órnic (órnice), s. n. – Ceas. Cuvînt artificial, folosit de unii scriitori mold. și impus prin etimologie populară, pornind de la ceasornic, considerat drept comp. din ceas-ornic și acesta din urmă ca der. din oră cu suf. -nic.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ornic
PARALÁCTIC, -Ă, paralactici, -ce, adj. Care aparține paralaxei, privitor la paralaxă, de paralaxă. – Din fr. parallactique. Vezi definitia »
NEOPLÁZIC, -Ă, neoplazici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la neoplazie sau la neoplasm, caracteristic, propriu pentru neoplazie. Țesut neoplazic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasique. Vezi definitia »
IDIOPÁTIC, -Ă, idiopatici, -ce, adj. Care aparține idiopatiei, privitor la idiopatie. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiopathique. Vezi definitia »
DOCÉTIC, -Ă adj. Referitor la docetism. // s.m. și f. Adept al docetismului. [< fr. docétique]. Vezi definitia »
HIDROMECÁNIC, -Ă I. adj. referitor la hidromecanică. II. s. f. mecanica fluidelor. (< fr. hydromécanique) Vezi definitia »