Definita cuvantului ort
ort (órți), s. m. – Ban, mai ales cu privire la monede vechi. Germ. Ort (Tiktin; Borcea 200), cf. mag., pol. ort (Gáldi, Dict., 180).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ort
CERT, -Ă adj. Sigur, neîndoielnic, neîndoios. [< lat. certus, cf. it. certo]. Vezi definitia »
TELESPÓRT s. n. Emisiune de televiziune cu caracter sportiv. – Tele- + sport. Vezi definitia »
CART2 s.n. Tip de automobil de sport cu un singur loc, a cărei caroserie și parte mecanică sunt simplificate. ♦ Automobil construit pentru a fi folosit de copii în anumite jocuri sportive. [Scris și kart, pl. -uri. / < engl., fr., it. kart]. Vezi definitia »
CORHÁRT s. n. Material aluminos refractar, folosit la căptușirea cuptoarelor pentru fabricarea sticlei. – Din fr. corharte. Vezi definitia »
a-i da mustu-n fiert expr. (er.) a ejacula. Vezi definitia »