Definita cuvantului ort
ort (órți), s. m. – Ban, mai ales cu privire la monede vechi. Germ. Ort (Tiktin; Borcea 200), cf. mag., pol. ort (Gáldi, Dict., 180).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ort
a vorbi în deșert / la pereți / surzilor expr. a vorbi fără a reuși să-și impună punctul de vedere, să se facă înțeles, să obțină lucrul dorit etc. Vezi definitia »
AEROPÓRT s.n. Teren prevăzut cu instalațiile necesare decolării, aterizării, adăpostirii și întreținerii avioanelor de cursă. [Pl. -turi. / < fr. aéroport]. Vezi definitia »
șart (șárturi), s. n. – 1. Rînduială, regulă, tradiție. – 2. Sens, logică. Tc. (arab.) șart (Șeineanu, II, 335; Meyer 399; Lokotsch 1861), cf. alb., sb. sart. Vezi definitia »
CORAPÓRT, corapoarte, s. n. Raport de completare care însoțește raportul principal prezentat de o altă persoană. – Co- + raport (după rus. sodoklad). Vezi definitia »
SEMIDEȘÉRT s. n. regiune de tranziție între stepă (sau savană) și deșert. (< engl. semidesert) Vezi definitia »