Definita cuvantului osteni
ostení (ostenésc, ostenít), vb. – 1. A obosi, a vlăgui, a stînjeni. – 2. A se obosi. – 3. (Vb. refl.) A se deznoda, a se strădui, a se căzni. Origine îndoielnică, dar probabil sl. Se citează în general etimonul sl. ustati, ustaną „a termina” (Cihac, II, 232; Tiktin; Candrea), cf. rus. ustanie „oboseală”, ceh. ustati „a se osteni”, ceh. ustani „oboseală”; dar der. directă nu pare posibilă fonetic. Poate să fi fost o confuzie cu sl. istiniti „a se obosi”. Der. din lat. abstinere (Diez, Gramm., I, 3, 283) sau din ngr. ἄσθενος „debil” (Roesler 573; Schuchardt, Vok., III, 87) nu e posibilă. Uz general (ALR, I, 102). Der. osteneală (var. usteneală), s. f. (oboseală; trudă, efort; muncă istovitoare); ostenicios, adj. (obositor, supărător); ostenință, s. f. (oboseală, trudă); ostenitor, adj. (obositor, supărător); neostenit, adj. (neobosit).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu osteni
BERCENI 1. com. în jud. Prahova, pe Teleajen; 6.135 loc. (1991). Carton asfaltat și mat. izolatoare. 2. Com. în Sectorul Agricol Ilfov; 4.035 loc. (1991). Vezi definitia »
ROMÁNI s. f. limba țiganilor. (< fr. romani) Vezi definitia »
INTERVENÍ vb. IV. intr. 1. A lua parte la ceva, a intra în acțiune; (spec.) a intra în vorbă, a lua cuvântul. ♦ A face o mediație, un demers în favoarea cuiva sau pentru ceva; (peior.) a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva. 2. A se întâmpla, a surveni, a se ivi. [P.i. intervín și intervíu, conj. -vină. / < it., lat. intervenire, fr. intervenir]. Vezi definitia »
jontăní, jontănésc, vb. IV (reg.) a face zgomot; (despre o lovitură) a suna. Vezi definitia »
PROZAURIÉNI s.m. pl. Ordin de reptile fosile mici, care au existat exclusiv în permian; (la sg.) reptilă din acest ordin. [Pron. -za-u-, sg. prozaurian. / < fr. prosauriens]. Vezi definitia »