Definita cuvantului ostreț
ostréț (ostréțe), s. n. – 1. Par, țăruș, leaț. – 2. Împletitură, leasă, gard de nuiele. – 3. Îngrăditură pentru prins pește într-un rîu. 4. Ochi de plasă. – Var. ostreață. Sl. ostru „cu vîrf ascuțit” (Philippide, Principii, 63; Cihac, II, 232), cu suf. -eț, cf. bg. ostrec „tăiș, crestătură”, sb. ostrica „tăietură”, pol. ostrz „tăietură”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ostreț
VRĂBÉȚ s. m. v. vrăbete. Vezi definitia »
ANÚNȚ s. n. înștiințare scrisă; aviz. (după fr. annonce) Vezi definitia »
CHIȚ interj. Cuvânt care imită sunetele caracteristice ale șoarecilor. – Onomatopee. Vezi definitia »
1.hoț de codru; 2. om nemilos, rău la suflet; 3.poreclă dată țiganilor ( Glossar- Snoava populară românească, vol.III, ed. Minerva, București, 1987, pag.801) Vezi definitia »
preț (préțuri), s. n. – 1. Sumă de bani dată pentru un bun. – 2. Valoare. – 3. Echivalent. Lat. prĕtium (Pușcariu 1377; Candrea-Dens., 1442; REW 6746), cf. it. prezzo, prov. pretz, cat. preu, sp. prez. – Der. prețui, vb. (a valora, a aprecia; a costa); prețuitor, adj. (apreciator, amator de lupte cu tauri); prețuială, s. f. (valoare, estimare); prețălui (var. prețelui), vb. (Mold., a valora, a estima); prețăluitor, s. m. (evaluator, estimator); prețios, adj., din fr. précieux; prețiozitate, s. f. (caracter al prețioaselor din sec. XVII), din fr. préciosité. Miklosich, Slaw. Elem., 41, îl lega pe a prețălui cu sl. prĕcĕniti. Vezi definitia »