hrisóv (hrisoáve), s. n. – Scrisoare, act ce servea ca titlu de proprietate, de privilegiu, pergament. Se numeau astfel toate documentele ce proveneau de la cancelaria domnească, și care purtau sigiliul domnitorului. – Var. (înv.) hrisovúl, (pop.) hristov. Ngr. χρμσόβουλον „bulă de aur” (Roesler 579; DAR), cf. v. sb. hrisovolĭ. Sec. XVII. Pentru nume, cf. și bula „sigiliu papal” și „document papal”. – Der. hrisovolit, s. m. (persoană care se bucura de un drept sau privilegiu, în virtutea unui document al domnitorului). Vezi definitia »

BAIKOV, Aleksandr Aleksandrovici (1870-1946), om de știință rus. Prof. univ. la St. Petersburg. A studiat procesele metalurgice, corodarea fierului cu acid clorhidric la temperatură înaltă, dovedind existența austenitei, formarea structurilor aciculare. Contribuții în teoria prizei cimenturilor. Vezi definitia »

BRUSILOV, Aleksei Alekseevici (1853-1926), general rus. A condus marea ofensivă a armatelor ruse în vara anului 1916, realizînd străpungerea frontului austro-german la Luțk (ofensiva lui B.). În 1920 a intrat în Armata Roșie. Vezi definitia »

istóv¹, istóvuri, s.n. (înv.) 1. capăt, fine, sfârșit; (în loc. adj. și adv.) de istov = până la sfârșit, de tot, cu totul, gata, deplin, complet, cu desăvârșire, desăvârșit, definitiv, perfect, bine de tot; pentru totdeauna, pe vecie, de veci; fără istov = fără încetare, necurmat, nesfârșit, fără sfârșit. 2. pierzare, moarte; de istov = de moarte, de grație, mortal. 3. încheierea unui cont, socoteală, decontare. 4. termen de plată, achitare, lichidare, sumă scadentă. Vezi definitia »

ostrov, ostroave s. n. închisoare. Vezi definitia »