SOC, soci, s. m. Nume dat mai multor specii de arbuști de dimensiuni mici, cu flori hermafrodite grupate în inflorescențe, care au proprietăți sudorifice, și cu fructe (boabe negre sau roșii), scoarță și rădăcini cu proprietăți laxative și diuretice (Sambucus). – Lat. sabucus (= sambucus). Vezi definitia »

COLÉDOC adj. (Anat.; în sintagma) Canal coledoc (și substantivat n.) = canal prin care se varsă fierea în duoden. – Din fr. cholédoque, lat. choledochus. Vezi definitia »

ghirtóc (-ci), s. m. – Prună a cărei dezvoltare a fost oprită de parazitul Exoascus pruni. Mag. birtok (DAR). În Trans. Vezi definitia »

BUSUIÓC², -OÁCĂ, busuioci, -oace, adj. Cu aromă și miros de busuioc¹. ♦ (Substantivat) Varietate de viță de vie; strugure produs de această viță. ♦ (Substantivat, f.) Varietate românească de pere văratice. – Din busuioc¹. Vezi definitia »

-DÓC⁴ elem. „grindă, bârnă”. (< lat. -docus, cf. gr. dokos) Vezi definitia »