POLOGÁȘ, pologași, s. m. (Reg.) Pologar. – Polog¹ + suf. -aș. Vezi definitia »

megiáș (-și), adj. – 1. Vecin, alăturat. – 2. (S. m.) Proprietar, vecin. – Var. (Mold.) megieș. Sb., cr., slov. medjaš, din sl. meždŭ „între” (Cihac, II, 191; Berneker, II, 32; Tiktin), în parte prin intermediul mag. megyés (Rosetti, BL, IX, 80), cf. bg. meždá „frontieră”. – Der. megieșesc, adj. (de vecin, de proprietar); megieși, vb. refl. (a se învecina); megieșie, s. f. (Mold., vecinătate). – Cf. meje. Vezi definitia »

arpacáș (arpacáșuri), s. n. – Produs alimentar obținut prin decorticarea boabelor de grîu, orz sau mei. – Var. arpăcaș, árpăcaș. Mag. árpa kása de la árpa „orz” și kása „griș” (DAR). Cuvîntul mag. coincide cu tc. arpa „orz” (Șeineanu, II, 26; Lokotsch 105); cf. slov. arpakaša. Vezi definitia »

ZESTRÁȘ, zestrași, s. m. (Reg.) Bărbat care se mută, după căsătorie, în gospodăria soției. – Zestre + suf. -aș. Vezi definitia »

naș, nași s. m. 1. controlor de bilete, conductor (în transportul feroviar). 2. cap al unei organizații de tip mafiot. 3. (intl.) ucigaș, asasin. 4. (intl.) persoană care provoacă pagube cuiva bătându-l, înșelându-l sau luându-i toți banii la jocurile de noroc. 5. (deț.) individ brutal, care își bate și terorizează colegii de detenție. Vezi definitia »