Definita cuvantului oțeri
oțerí (oțerésc, oțerít), vb. refl. – 1. A strica gustul unei mîncări, a irita, a strepezi dinții. 2. A se dezgusta, a se încrunta. – 3. A se supăra, a se bosumfla. – Var. oțărî, oțări. Origine îndoielnică. Trebuie să aibă legătură cu sb. ceriti se „a rîde sarcastic” (Scriban), bg. očervam „a-și arăta colții” (Candrea), bg. cerjă se „a lua un medicament”, rus. ščeriti (Rosetti, Studii ling., 28); dar baza comună a acestor cuvinte nu este clară. Oricum, nu e posibilă der. din sl. ostriti „a ascuți” (Cihac, II, 235), nici din lat. obterrere (Capidan, Dacor., III, 762). Der. oțerime, s. f. (Mold., dezgust); oțeros, adj. (Mold., înv., groaznic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu oțeri
pafnóduri s.n. pl. (reg.) un fel de prăjitură de casă făcută din aluat. Vezi definitia »
REÎNFLORÍ, reînflorésc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Re1- + înflori. Vezi definitia »
figuri de stil Vezi definitia »
NOPÉURI s.n.pl. (Text.) Defecte ale firelor și ale produselor textile finite, datorate aglomerării de fibre din materia primă. [Sg. nopeu. / cf. germ. Noppen]. Vezi definitia »
KÉRI s.m.pl. (Mit.) Spiritele morților la greci. [Sg. ker. / < germ. Keren]. Vezi definitia »