Definita cuvantului oțeri
oțerí (oțerésc, oțerít), vb. refl. – 1. A strica gustul unei mîncări, a irita, a strepezi dinții. 2. A se dezgusta, a se încrunta. – 3. A se supăra, a se bosumfla. – Var. oțărî, oțări. Origine îndoielnică. Trebuie să aibă legătură cu sb. ceriti se „a rîde sarcastic” (Scriban), bg. očervam „a-și arăta colții” (Candrea), bg. cerjă se „a lua un medicament”, rus. ščeriti (Rosetti, Studii ling., 28); dar baza comună a acestor cuvinte nu este clară. Oricum, nu e posibilă der. din sl. ostriti „a ascuți” (Cihac, II, 235), nici din lat. obterrere (Capidan, Dacor., III, 762). Der. oțerime, s. f. (Mold., dezgust); oțeros, adj. (Mold., înv., groaznic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu oțeri
TRI- Element prim de compunere savantă având semnificația „trei”, „triplu”. [< fr. tri-, cf. gr. tri]. Vezi definitia »
soltărí vb. IV (reg.; despre material forestier) a sorta. Vezi definitia »
zgândări, zgândăresc (er.) I. v. t. a excita, a ațâța. II. v. r. a se excita, a se ațâța (reciproc). Vezi definitia »
CARNOSAURI s. m. pl. Grup taxonomic al dinozaurilor care cuprinde reprezentanți carnivori ai ordinului teropodelor (Tyrannosaurus); se caracterizează prin lungime de 14 m, greutate de 8 t, craniu mare, dinți ascuțiti cu margini zimțate, membrele anterioare foarte scurte, regresate și cele posterioare alungite, tridactile. Au trăit în Cretacicul superior (Carnosauria). Vezi definitia »
JURI s.m.pl. Curte cu juri = comisie de cetățeni, care îndeplineau ocazional și temporar funcții judiciare. [Cf. fr. juré, engl. jury]. Vezi definitia »