Definita cuvantului oțet
oțét (oțéți), s. m. – (Înv.) Părinte al Bisericii. Sl. otiči „părinte”. Sec. XVI. – Der. otecinic, s. n. (colecție cu viețile Sfinților), din sl. otičiniku. Termen de cultură, fără circulație. Cf. ocină.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu oțet
GANTELÉT s.n. (Ist.) Mănușă pentru armură, acoperită cu lame de fier. [< fr. gantelet]. Vezi definitia »
finicét s.n. (înv.) loc plantat cu finici (curmali). Vezi definitia »
havaét (havaéturi), s. n. – Contribuție pe leafă, venit plătit de cei cu funcții publice. – Var. avaet. Tc. avaid „venit” (Cihac, II, 544; Șeineanu, II, 29; Lokotsch 37). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
CABRIOLÉT s. n. caroserie de autovehicul cu capotă de ploaie, rabatabilă, din pânză. (< fr., engl. cabriolet) Vezi definitia »
BANCHÉT s.n. Ospăț, masă mare festivă (dată în cinstea unei persoane sau a unui eveniment). [Pl. -te, -turi. / < fr. banquet, it. banchetto]. Vezi definitia »