Definita cuvantului oțet
oțét (oțéturi), s. n. – Lichid cu gust acru folosit în alimentație; acid acetic diluat. Sl. ocĭtŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 235; REW 98; Conev 88) din lat. acetum (Romansky 123; der. din gotică, propusă prin sl. de REW, nu pare sigură), cf. bg., cr., slov., rut., rus. ocet, mag. eczet. Der. din lat. acetum (Cipariu, Elemente, 10; Schuchardt, Vok., III, 87) nu e posibilă. Der. oțetar, s. m. (producător sau negustor de oțet; arbore ornamental, Rhus typhina); oțetar, s. n. (serviciu de masă pentru oțet și untdelemn; vas pentru oțet); oțetărie, s. f. (fabrică de oțet); oțeți, vb. (var. Mold. oțeti), vb. refl. (a se înăcri); oțetos, adj. (acru).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu oțet
DECRÉT, decrete, s. n. Act prin care se stabilesc dispoziții obligatorii sau prin care se reglementează anumite situații individuale, emanat de la organul suprem al puterii de stat. – Din fr. décret, lat. decretum. Vezi definitia »
poét (poéți), s. m. – Autor de poezii. Fr. poète. – Der. poetic, s. m. (înv., poet), din mgr. ποιητιϰός, sec. XVIII; poetic, adj., din fr. poétique; poetastru, s. m., din it. poetastro; poetiza, vb., din fr. poétiser; poezie, s. f., din fr. poésie. Vezi definitia »
CARNÉT s. n. 1. caiet mic (pentru însemnări). 2. act, document de forma unui mic carnet (1), în care se arată apartenența posesorului. (< fr. carnet) Vezi definitia »
STILÉT s.n. 1. Pumnal cu lama triunghiulară, foarte subțire și cu vârf ascuțit. 2. Mic tub de metal foarte fin și flexibil, cu care se sondează o plagă sau se introduce un fitil într-o fistulă. [Pl. -te, -turi. / < fr. stylet] Vezi definitia »
MUSAGÉT, musageți, s. m. Conducător al muzelor în antichitatea greco-romană. – Din fr. musagète. Vezi definitia »