Definita cuvantului otrățel
otrățél (otrățéi), s. m. – 1. Limba-cîinelui (Cynoglossum officinale). – 2. Plantă acvatică (Utricularia vulgaris). – 3. Limba-mielului (Borrago officinalis). – 4. Plantă (Anosma arenarium). – Var. otroțel. Mag. atracel e dubletul lui atrățel. Der. de la lat. utricellus (Scriban) e incertă, ca și cea din sl. jatrocelu (Miklosich, Slaw. Elem., 54).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu otrățel
ABURÉL s.n. (Reg.) Vânt ușor, vântuleț, adiere. Vezi definitia »
MOȘNEGÉL, moșnegei, s. m. Moșneguț. – Moșneag + suf. -el. Vezi definitia »
cel care se naste cu un anume sex iar prin opertii se transforma in alt sex ! Vezi definitia »
chepenél s.n. (înv.) manta mică, căpeneag (chepeneag) mic (v.). Vezi definitia »
PUCHIȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, puchiței, -ele, s. m. și f. (Pop.) Mic desen, de obicei rotund, pe un fond de altă culoare; picățea. – Cf. puchi, picățea. Vezi definitia »