Definita cuvantului otrățel
otrățél (otrățéi), s. m. – 1. Limba-cîinelui (Cynoglossum officinale). – 2. Plantă acvatică (Utricularia vulgaris). – 3. Limba-mielului (Borrago officinalis). – 4. Plantă (Anosma arenarium). – Var. otroțel. Mag. atracel e dubletul lui atrățel. Der. de la lat. utricellus (Scriban) e incertă, ca și cea din sl. jatrocelu (Miklosich, Slaw. Elem., 54).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu otrățel
BEȘAMÉL s. n. sos alb făcut cu smântână. (< fr. béchamel) Vezi definitia »
BĂLĂNÉL, -EÁ, bălănei, -ele, adj. Diminutiv al lui bălan. Vezi definitia »
PĂSTORÉL, păstorei, s. m. Diminutiv al lui păstor (1); păstoraș. – Păstor + suf. -el. Vezi definitia »
SINGSPIEL s. n. Operă germană de tip popular în care muzica alternează cu episoadele vorbite. [Pr.: zíng-șpil] – Cuv. germ. Vezi definitia »
ȘTRÚDEL s. n. plăcintă din foi foarte subțiri umplute cu mere, nuci, brânză etc. și rulate în formă de sul. (< germ. Strudel) Vezi definitia »