Definita cuvantului otrățel
otrățél (otrățéi), s. m. – 1. Limba-cîinelui (Cynoglossum officinale). – 2. Plantă acvatică (Utricularia vulgaris). – 3. Limba-mielului (Borrago officinalis). – 4. Plantă (Anosma arenarium). – Var. otroțel. Mag. atracel e dubletul lui atrățel. Der. de la lat. utricellus (Scriban) e incertă, ca și cea din sl. jatrocelu (Miklosich, Slaw. Elem., 54).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu otrățel
USCĂȚÉL, -ÍCĂ, uscaței, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui uscat2 (I). 2. S. f. pl. Crengi subțiri și uscate; uscături (1). 3. S. f. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor; uscătură (2). – Uscat2 + suf. -el, -ică. Vezi definitia »
ANOFÉL s.m. (Adesea adj.) Țânțar care poartă microbul malariei. [< fr. anophèle, cf. gr. anopheles – dăunător]. Vezi definitia »
aerél s.m. (înv. și pop.) substanță cu miros urât și gust grețos, întrebuințată în medicină. Vezi definitia »
VECINÉL, -ÍCĂ, vecinei, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui vecin2. Vezi definitia »
FICĂȚÉL, ficăței, s. m. Diminutiv al lui ficat. – Ficat + suf. -el. Vezi definitia »