Definita cuvantului otravă
otrávă (otrắvi), s. f. s.f. – 1. Venin. – 2. Harpie. – 3. (Arg.) Femeie de stradă, prostituată. – Megl. utroavă. Sl. otrava (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 151; Conev 93), cf. bg., sb. otrov, bg. otrav, ceh. otrava. – Der. otrăvi, vb. (a învenina, a intoxica), din sl. otraviti; otrăvicios, adj. (veninos); otrăvitor, adj. (veninos, toxic); contraotravă, s. f. (antidot), format după fr. contre-poison.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu otravă
INDEHISCÉNȚĂ s.f. Însușire a fructelor indehiscente. [< fr. indéhiscence]. Vezi definitia »
míșculă (míșcule), s. f. – Scorușă. Ngr. μούσϰουλον „moșmon” (Cihac, II, 676). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »
SPONGÍTĂ s.f. Piatră plină de găuri care imită buretele. [< fr. spongite]. Vezi definitia »
DISCOTÉCĂ s. f. 1. colecție de discuri (2); (p. ext.) mobilă pentru aceasta. 2. loc de reuniune, club unde se poate asculta muzică sau dansa după muzică înregistrată. (< fr. discothèque) Vezi definitia »
SFRAGÍSTICĂ s.f. Disciplină auxiliară a istoriei care studiază sigiliile; sigilografie. [Gen. -cii. / < fr. sphragistique, cf. gr. sphragistikos < sphragis – sigiliu]. Vezi definitia »