BIVUÁC s.n. Cantonament de trupe (în corturi sau sub cerul liber) situat în afara localităților. ♦ Adăpost pentru noapte, făcut de alpiniști sau turiști. [Pron. -vu-ac, pl. -uri, var. bivoac s.n. / < fr. bivouac, cf. germ. bei – la, Wacht – veghe]. Vezi definitia »

TONICARDIÁC, -Ă adj., s. n. cardiotonic. (< fr. tonicardiaque) Vezi definitia »

ARÁC s. n. băutură alcoolică foarte tare, rachiu din orez sau din plante suculente bogate în zahăr. (< fr. arac, engl. arrack) Vezi definitia »

spanác s. m., (fleacuri) pl. spanácuri Vezi definitia »

vac, vácuri, s.n. (înv.) veac. Vezi definitia »