Definita cuvantului păcat
păcát (păcáte), s. n. – 1. Abatere de la norma religioasă sau de la morală. – 2. Nenorocire care pedepsește păcatul. – 3. Slăbiciune, patimă, defect. – Mr., megl. picat, istr. pecǫt. Lat. peccatum (Pușcariu 1234; Candrea-Dens., 1296; REW 6323), cf. it. peccato, prov., cat. pecat, fr. péché, sp., port. pecado. – Der. păcătos, adj. (cu păcate; nenorocit; rău, inutil, bun de nimic); păcătoși, vb. refl. (a decădea, a se ticăloși); păcătoșie, s. f. (viciu, ticăloșie); păcătui, vb. (a face păcate, a greși).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu păcat
SCĂPĂTÁT2, -Ă, scăpătați, -te, adj. Care a sărăcit; sărac. – V. scăpăta. Vezi definitia »
UNIARTICULÁT, -Ă adj. (biol.) care nu are decât o singură articulație sau un singur articol. (< fr. uniarticulé) Vezi definitia »
SECRETIZÁT adj. v. secretiza. [MDN] Vezi definitia »
ECARISÁT, -Ă, ecarisați, -te, adj. (Despre lemne, bușteni etc.) Tăiat în formă prismatică. – V. ecarisa. Vezi definitia »
PROTECTORÁT s. n. formă de dependență instituită printr-un tratat, prin care statul „protejat” transferă statului „protector” elemente ale suveranității sale politice. (< fr. protectorat) Vezi definitia »