Definita cuvantului păcat
păcát (păcáte), s. n. – 1. Abatere de la norma religioasă sau de la morală. – 2. Nenorocire care pedepsește păcatul. – 3. Slăbiciune, patimă, defect. – Mr., megl. picat, istr. pecǫt. Lat. peccatum (Pușcariu 1234; Candrea-Dens., 1296; REW 6323), cf. it. peccato, prov., cat. pecat, fr. péché, sp., port. pecado. – Der. păcătos, adj. (cu păcate; nenorocit; rău, inutil, bun de nimic); păcătoși, vb. refl. (a decădea, a se ticăloși); păcătoșie, s. f. (viciu, ticăloșie); păcătui, vb. (a face păcate, a greși).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu păcat
ÎNLĂCRIMÁT, -Ă, înlăcrimați, -te, adj. Plin de lacrimi; plâns2, cu ochii scăldați în lacrimi, lăcrămos, lăcrimat. ♦ Îndurerat, trist. [Var.: înlăcrămát -ă adj.] – V. înlăcrima. Vezi definitia »
AMÂNÁT adv. (Înv. și reg.) Târziu. Vine sara amânat (HODOȘ). – V. amâna. Vezi definitia »
NEZDRUNCINÁT, -Ă, nezdruncinați, -te, adj. Care nu poate fi zdruncinat sau abătut; neclintit; ferm, statornic. – Ne- + zdruncinat. Vezi definitia »
NECRISTALIZÁT, -Ă, necristalizați, -te, adj. (Despre substanțe) Care nu prezintă o stare cristalină regulată; care nu a luat o formă precisă, potrivită; amorf. ♦ Fig. Care nu s-a închegat, nu s-a limpezit, nu s-a clarificat. – Ne- + cristalizat. Vezi definitia »
JOBENÁT, -Ă, jobenați, -te, adj. (Rar) Care poartă joben. Cu joben. – Joben + suf. -at. Vezi definitia »