PAPISTÁȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.; adesea depr.) Catolic. – Din magh. pápista. Vezi definitia »

CĂRPINÍȘ, cărpinișuri, s. n. Pădurice sau desiș de carpeni; cărpinet. – Carpen + suf. -iș. Vezi definitia »

schemni-ceaúș s.m. (înv.) ceauș, reprezentant al Porții otomane, care însoțea în Țările Române pe noul domn numit de Poartă. Vezi definitia »

chiondorîș adv. – Chiorîș, cu ochii încrucișați. Origine necunoscută. Aparține fără îndoială aceleiași familii a lui chiomb; și, avînd în vedere vb. închiorcoșa, der. de la onomatopeea chior, se poate propune o origine expresivă. În fonetismul său a înfluențat probabil tc. kandiriș „acțiune și mod de a convinge”, sau, după Scriban, Arhiva, 1914, 133, mag. kondoros „încrețit”; după Șeineanu, I, 115, ar trebui să se gîndească la contaminarea lui chiomb cu chiorîș. – Der. chiondoreală, s.f. (încruntare); (în)chiondora (var. (în)chiondorî), vb. (a se încrunta). Acest ultim cuvînt este fără îndoială identic cu încondura, vb. (a se umfla în pene, a se împăuna, a se fuduli), cuvînt care s-a referit probabil la început la păun (după Șeineanu, II, 145, de la condur „pantof”; împotrivă Graur, BL, VI, 153). Vezi definitia »

PIEPTĂNÁȘ, pieptănași, s. m. Pieptănuș (1). – Pieptene + suf. -aș. Vezi definitia »