FÍNIȘ, finișuri, s. n. Parte finală a unei curse sportive, parcursă cu efort maxim în vederea obținerii unei performanțe cât mai bune. – Din engl., fr. finish. Vezi definitia »

aldămáș (-șúri), s. n. – Cinstire, băutură oferită după încheierea unei tranzacții. Mag. áldomás „cinstire”, de la áldani „a binecuvînta” (Cihac, II, 475; Berneker 27; Gáldi, dict., 86); cf. rut. odomaš „dar, cadou”, sb. aldumaš „salariu”, slov. aldomaš „salariu”. – Der. aldămășar, s. m. (Trans., persoană care are dreptul la o cinste). De la áldani există în Trans. a aldui, vb. (a binecuvînta), alduială, s. f. (binecuvîntare), cf. Gáldi, Dict., 100. Vezi definitia »

cîlbáș (-și), s. m. – Caltaboș făcut în casă din intestine de porc. Sl. (bg. kalbaša, pol. kiełbasa, rus. kolbaša) cf. mag. kolbasz (Cihac, II, 45). În Mold. Cf. caltaboș. Vezi definitia »

GEAMANTĂNÁȘ, geamantănașe, s. n. Diminutiv al lui geamantan. – Geamantan + suf. -aș. Vezi definitia »

meseriaș, meseriași I s. m. 1. (glum.) om iscusit / priceput / îndemânatic într-un domeniu de activitate. 2. (intl.) delincvent de mare clasă. II adj. v. marfă (II.) Vezi definitia »