Definita cuvantului pace
páce, s. f. – Situație, stare fără război. Lat. pacem (Pușcariu 1235; Candrea-Dens., 1297; REW 6317), cf. alb. pakjë, it. pace, prov. patz, fr. paix, cat. pau, sp., port. paz. – Der. nepace, s. f. (înv., neliniște); păciui (var. împăciui), vb. (a face pace, a pacifica); păceluit, adj. (înv., pacific); pacefăcător, s. m. (înv., pacificator); pașnic (var. pacinic), adj. (pacific); pășnicie, s. f. (liniște). – Der. neol. (din fr.) pacific, adj.; pacifica, vb.; pacificator (var. păcinicie), adj.; pacifism, s. n. După Buescu, R. Études roum., III, 158-63, folosirea lui pace ca interj. trimite la lat. pax, gr. πάξ, interj., distincție care ni se pare prea subtilă. Mai probabil este formula de salut sau de rămas bun, folosită pentru a indica ideea de „problemă tranșată” sau „să nu mai vorbim de asta”, ca în cazul lui sănătate.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pace
CARAPÁCE, carapace, s. f. Înveliș osos, cornos sau calcaros care protejează corpul unor animale. – Din fr. carapace. Vezi definitia »
abdúce vb. tr. a duce (de undeva), a lua. (< lat. abducere) Vezi definitia »
ace, brice și carice expr. (vulg.) lucruri diverse / de tot felul Vezi definitia »
elice, elice s. f. limbă. Vezi definitia »
a face (pe cineva) platcă expr. a face (pe cineva) să piardă. Vezi definitia »