PREMONITÓRIU, -IE adj. 1. cu caracter de premoniție; prevestitor. 2. (despre simptome) care precedă o anumită boală. (< fr. prémonitoire) Vezi definitia »

HARMÓNIU s.n. v. armoniu. Vezi definitia »

CHIRIGÍU, chirigii, s. m. 1. (Înv.) Cel care transporta cu căruța, în schimbul unei plăți, oameni sau mărfuri; cărăuș. 2. (Reg.) Chiriaș. – Din tc. kiracı. Vezi definitia »

CLADÓDIU s. n. tulpină metamofozată, ramură axilară lățită, fără frunze ori cu frunze foarte reduse. (< lat. cladodium) Vezi definitia »

IMPÍU, -ÍE adj. (Liv.) Nepios; care disprețuiește religia. ♦ Contrar religiei. [< lat. impius, cf. fr. impie]. Vezi definitia »