COMPROMÍS s.n. 1. (Jur.) Înțelegere potrivit căreia părțile în litigiu se supun judecății unor arbitri. 2. Înțelegere, acord care se bazează pe renunțări și pe concesii reciproce. [Pl. -suri. / < fr. compromis]. Vezi definitia »

pis adj. invar. (reg.; despre oameni) cu nasul cârn; cârn. Vezi definitia »

ȚAIS – adv. sens figurat, mod de execuție sau funcționare perfect, impecabil, și în expresia „a merge țais”. De la germ. Zeiss, firmă de optică și mecanică fină de mare performanță. Vezi definitia »

schésis s. f. – Relație. Ngr. σϰέσις (Gáldi 248). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

penis Vezi definitia »