Definita cuvantului paing
paíng (paíngi), s. m. – Arahnidă (Tegenaria domestica). – Var. piangăn, (Munt.) painjin(e), păia(n)jen. Mr. pangu, megl. puiangu. Sl. paąkŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 238; Byhan 324), cf. sb., cr., rus. pauk, bg. pajuk, slov. pajenk, pol. pajak; finalul var. -in(e), pare să se explice (Tiktin) prin sl. paąčina „pînză de păianjen”. – Der. painjină, s. f. (pînză de păianjen), din cuvîntul sl. citat; painjeniș (var. păienjeniș, păi(e)njiniș, păingăniș), s. n. (pînză de păianjen); păinjinel, s. m. (liliuță, Anthericum ramosus); păianjeni (var. (împă)i(e)njeni), vb. (a se întuneca, a se acoperi de ceață); păi(e)njinar, s. m. (Olt., pînză de păianjen).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu paing
SLAPPING s.n. (Muz.) Manieră de execuție la contrabas caracterizată prin folosirea efectului slap. [Pron. slé-pin. / < engl. slapping]. Vezi definitia »
RÉNTING s. n. formă de leasing în închirierea de mijloace de transport, de apartamente etc. (< engl. renting) Vezi definitia »
FÓXING s. n. formă de degradare a documentelor de arhivă pe suport de hârtie din apariția unor pete punctiforme cu aspect ruginiu. (cf. engl. fox, vulpe) Vezi definitia »
SUPERLÓNG adj. inv. (despre țigări) extrem de lung. (< engl. superlongue) Vezi definitia »
bitáng, bitángă, bitángi, bitánge, adj. (reg.) 1. străin. 2. vagabond, ștrengar. 3. bastard; copil nelegitim. Vezi definitia »