Definita cuvantului palamar
palamár (-re), s. n. – Cablu, funie. – Var. (Munt.) pălimar, pălămar. Mr. pălămar. Cat. palomer › it. palamaro, palamarre prin intermediul ngr. παλαμάρι (Șeineanu, ZRPh., XXX, 311; Șeineanu, II, 280; Lokotsch 1616; REW 6181; Vasmer, Gr., 106), cf. tc., alb., sb., cr., bg. palamar. – Cf. parîmă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu palamar
PLURILOCULÁR, -Ă adj. (despre ovare, fructe) cu mai multe loje (II); multilocular. (< fr. pluriloculaire) Vezi definitia »
LIBRÁR s. m. negustor de cărți; (p. ext.) vânzător într-o librărie. (< fr. libraire, lat. librarius) Vezi definitia »
RADIOLÁR, radiolari, s. m. (La pl.) Ordin de protozoare marine care au o cochilie silicioasă, cu prelungiri subțiri, dispuse ca niște raze; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiolaire. Vezi definitia »
SICÁR, sicari, s. m. (Rar) Asasin, ucigaș tocmit. – Din it. sicario, fr. sicaire. Vezi definitia »
SĂRINDÁR, sărindare, s. n. (În religia creștină ortodoxă) Rugăciune de pomenire făcută de preot de patruzeci de zile în șir pentru morți, pentru iertarea păcatelor, pentru bolnavi etc. ◊ Expr. A da (sau a plăti) sărindar (sau sărindare) = a plăti preotului să facă un sărindar (sau sărindare). ♦ Plată pentru aceste rugăciuni. – Din ngr. sarandári. Vezi definitia »