Definita cuvantului palamar
palamár (-re), s. n. – Cablu, funie. – Var. (Munt.) pălimar, pălămar. Mr. pălămar. Cat. palomer › it. palamaro, palamarre prin intermediul ngr. παλαμάρι (Șeineanu, ZRPh., XXX, 311; Șeineanu, II, 280; Lokotsch 1616; REW 6181; Vasmer, Gr., 106), cf. tc., alb., sb., cr., bg. palamar. – Cf. parîmă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu palamar
stăvilar de lemn la capătul unui iaz, folosit pentru a regla debitul și eventual a seca iazul. Vezi definitia »
SPECTACULÁR, -Ă, spectaculari, -e, adj. (Franțuzism) Spectaculos. – După fr. spectaculaire. Vezi definitia »
SĂRINDÁR, sărindare, s. n. (În religia creștină ortodoxă) Rugăciune de pomenire făcută de preot de patruzeci de zile în șir pentru morți, pentru iertarea păcatelor, pentru bolnavi etc. ◊ Expr. A da (sau a plăti) sărindar (sau sărindare) = a plăti preotului să facă un sărindar (sau sărindare). ♦ Plată pentru aceste rugăciuni. – Din ngr. sarandári. Vezi definitia »
DECÁR2, decari, s. m. Carte de joc marcată de cifra zece. – Din ngr. dekári. Vezi definitia »
CIURDÁR, ciurdari, s. m. (Reg.) Văcar. – Ciurdă + suf. -ar. Vezi definitia »