Definita cuvantului palancă
paláncă (pălắnci), s. f. – Loc îngrădit, împrejmuire, estacadă, palisadă. – Var. palangă, țarc. It. palanca, prin intermediul pol. palanka, tc. palanka, palanga (Cihac, II, 239). Sec. XVII. E dubletul lui palan (var. pălan(g), palant, palanc), s. n. (Trans., țarc, împrejmuire), din mag. palánk (REW 6455; Gáldi, Dict., 148). Palangă, s. f. (pîrghie, bară) este rezultatul unei confuzii cu palanță.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu palancă
CORNÍZĂ s. f. vergea de lemn sau de metal de care se atârnă perdelele sau draperiile. (după it. cornice) Vezi definitia »
AUTOFURGONÉTĂ, autofurgonete, s. f. Furgonetă autopropulsată. [Pr.: a-u-] – Auto1- + furgonetă. Vezi definitia »
GLUTAMÍNĂ s.f. Substanță care se găsește în plante, în unele țesuturi și în sânge, obținându-se prin hidroliza proteinelor. [< fr. glutamine]. Vezi definitia »
RECALCITRÁNȚĂ s. f. faptul de a fi recalcitrant; încăpățânare, îndărătnicie. (< fr. récalcitrance) Vezi definitia »
EPITÓMĂ s. f. 1. abreviere, rezumat al unei opere. 2. manual rezumativ de istorie. (< fr. épitome, lat., gr. epitome) Vezi definitia »