Definita cuvantului palancă
paláncă (pălắnci), s. f. – Loc îngrădit, împrejmuire, estacadă, palisadă. – Var. palangă, țarc. It. palanca, prin intermediul pol. palanka, tc. palanka, palanga (Cihac, II, 239). Sec. XVII. E dubletul lui palan (var. pălan(g), palant, palanc), s. n. (Trans., țarc, împrejmuire), din mag. palánk (REW 6455; Gáldi, Dict., 148). Palangă, s. f. (pîrghie, bară) este rezultatul unei confuzii cu palanță.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu palancă
PLEURÍTĂ, pleurite, s. f. Boală care constă în inflamația uscată a pleurei pulmonare, fără apariția lichidului în cavitatea pleurală, [Pr.: ple-u-] – Din fr. pleurite. Vezi definitia »
poledíță, poledíțe, s.f. (înv. și reg.) 1. polei. 2. chiciură. 3. brumă. Vezi definitia »
PRECORECTÚRĂ s. f. corectură înainte de a da manuscrisul la tipar. (< pre- + corectură) Vezi definitia »
MICROBIURÉTĂ [-BIU-] s. f. biuretă de capacitate redusă. (< fr. microburette) Vezi definitia »
CAVÍLĂ, cavile, s. f. 1. Piesă din lemn de esență tare sau din oțel, în formă de ac, folosită la matisarea parâmelor. 2. Mâner așezat la extremitatea spițelor timonei. – Din it. caviglia. Vezi definitia »