ÎNRÂURÍTĂ, înrâurite sf. (Înv.) Înrâurire. – V. înrâuri. Vezi definitia »

RECURÉNȚĂ, recurențe, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este recurent¹; revenire. 2. (Mat.; în sintagma) Formulă de recurență = formulă care exprimă un termen dintr-un șir în funcție de valorile unor anumiți termeni precedenți. – Din fr. récurrence. Vezi definitia »

COLECTÍVĂ, colective, s.f. – V. colectiv (III) [DEX'98] Vezi definitia »

secăturícă, secăturéle, s.f. (înv.) 1. (la pl.) fleacuri, nimicuri. 2. (fam.) licheluță. Vezi definitia »

PERSIÁNĂ s.f. Oblon la ferestre alcătuit din scândurele dispuse orizontal pe un cadru și putând fi apropiate sau depărtate după voie. [Pl. -iene. / < fr. persienne]. Vezi definitia »