Definita cuvantului paliță
páliță (pálițe), s. f. – Par, nuia, vargă. – Var. (Olt.) păleață, (Munt.) păleacă, peleancă. Sl. palica (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 241; Conev 65), cf. sb., cr., slov., ceh., rus. palica, pol. paliczka, mag. pálcza. Var. arată o încrucișare cu a păli „a lovi”. E dubletul lui palțău, s. n. (Trans., băț) din mag. pálca (Mîndrescu 95).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu paliță
négură (néguri), s. f. – Ceață. – Mr. negură. Lat. nĕbŭla (Pușcariu 1168; Candrea-Dens., 1222; REW 5865), cf. it. nebbia, prov. neula, sp. niebla, port. nevoa, alb. negulj. Pentru schimbul b › g, cf. nivit › ninguit (cu infix nazal) sau naevus › neg, rubus › rug. Explicația plecînd de la lat. *nigrula (Candrea, Éléments, 5) nu e probabilă. – Der. (î)negura, vb. (a se încețoșa, a se întuneca; a se încrunta); negureală, s. f. (ceață); neguros, adj. (cețos, întunecos). Vezi definitia »
MAGNETÍTĂ s. f. v. magnetit. Vezi definitia »
posoácă s.f. 1. (înv. și reg.) sânge sau lichid amestecat cu sânge, puroi etc. care curge din gură, din nas sau dintr-o rană. 2. terciuială, zdrobire. 3. murdărie. 4. mâncare rea. Vezi definitia »
CRÓȘĂ s.f. (Muz.) Notă în valoare de o optime, a cărei coadă este terminată printr-un semn în formă de cârlig. [< fr. croche]. Vezi definitia »
PTIALÍNĂ s. f. enzimă secretată de glandele salivare, care transformă amidonul în maltoză și glucoză. (< fr. ptyaline) Vezi definitia »