Definita cuvantului pambriu
pambríu (pambríuri), s. n. – 1. (Înv.) Postav de lînă. – 2. (Munt.) Basma, testemel. Origine îndoielnică. Pare o deformație populară a lui Cambrai, celebru în Evul mediu prin țesăturile sale, cf. chembrică și sp. cambray.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pambriu
filalíu s. m. – Pînză fină. Tc. fileli (Șeineanu, II, 171; Lokotsch 606), de la Tafilalet „Tafilete”. Sec. XIX, înv. Vezi definitia »
singuríu, singuríe, adj. (reg.; despre ființe) singuratic. Vezi definitia »
EUFÓNIU s.n. Instrument muzical de alamă folosit de obicei la acompaniament. ♦ Registru de orgă asemănător clarinetului. [Pron. -niu. / < it. eufonio]. Vezi definitia »
ARTIFÍCIU s.n. 1. Mijloc prin care se urmărește să se schimbe realitatea în mod nefiresc; meșteșug, abilitate, procedeu meșteșugit. ◊ Artificiu de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă. 2. (La pl.) Compoziție de materii ușor inflamabile, care prin aprindere produc efecte luminescente variate. [Pron. -ciu. / < it. artificio, lat. artificium < ars – artă, facere – a face, cf. fr. artifice]. Vezi definitia »
RECURSÓRIU, -IE adj. (jur.) prin care se exercită dreptul de recurs. (< fr. récursoire) Vezi definitia »