ARÍN (lat. *alninus) s. m. Nume dat speciilor de arbori sau arbuști din genul Alnus, familia betulaceelor, cu flori în amenți; anin. ♦ A. alb = arbore înalt pînă la 20 m, cu frunze ovate, dințate, pe dos cenușiu-păroase (Alnus incana) A. negru = arbore înalt pînă la 28 m, cu frunze aproape rotunde, lipicioase (Alnus glutinosa) A. de munte = arbust înalt pînă la 4 m, cu frunze mici, ovate sau eliptice, dințate (Alnus viridis). Vezi definitia »

(Vulgar)Vagin Vezi definitia »

SIBILÍN, -Ă adj. sibilic. ♦ cărți ĕ = culegere de oracole, păstrată la Capitoliu (Roma), consultată ori de câte ori republica era în primejdie. (< fr. sibyllin, lat. sibyllinus) Vezi definitia »

PERIGÍN, -Ă adj. (despre stamine) inserat pe periant, un cerc în jurul ovarului. ◊ (despre plante) cu staminele dispuse în acest fel. (< fr. périgyne) Vezi definitia »

ALDÍN, -Ă I. adj., s. f. (caracter de literă tipografică) cu floarea dreaptă, dar cu conturul mai plin; gras. II. s. n. text imprimat cu asemenea caractere. (< it. aldino) Vezi definitia »