Definita cuvantului papară
papáră (papáre), s. f. – 1. Friganea, felie de pîine prăjită cu brînză și cu unt. – 2. Ciomăgeală, bătaie. Bg., sb. popara (Miklosich, Lexicon, 625; Tiktin; Conev 86), din sl. popariti „a (se) opări”, cf. ngr. παππάρα, tc. papara. Der. din it. (Meyer, Neugr. St., IV, 68) sau din ngr. πάπα „mîncare” (Roesler 601) pare mai puțin probabilă. – Der. păpărău, s. n. (Banat, terci, păsat).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu papară
HETAÍRĂ s. f. 1. curtezană în Grecia antică. 2. prostituată. (< fr. hétaïre, gr. hetaira) Vezi definitia »
SEMIÓTICĂ s.f. Știință care se ocupă cu studiul general al semnelor întrebuințate în cadrul vieții sociale. Vezi definitia »
STÚPĂ1 s. f. Nume dat firelor de cânepă rămase între dinții daracului după scoaterea fuiorului. ♦ Câlți de cânepă sau de bumbac cu care se curăță uneltele, mașinile etc. ♦ Dop de câlți, de cârpe sau de hârtie care se pune în pușcă sau în cartuș deasupra pulberii ori alicelor; fuituială. – Lat. stuppa. Vezi definitia »
NOSOCONIÓZĂ s.f. Boală profesională produsă prin acțiunea pulberilor. [Pron. -ni-o-. / < fr. nosoconiose, cf. gr. nosos – boală, konis – praf]. Vezi definitia »
SIGNATÚRĂ, signaturi, s. f. 1. Steluță, cifră sau alt semn pus pe prima pagină a fiecărei coli de tipar dintr-o carte, pentru a ușura legătorului numărătoarea colilor. 2. Tăietură la mijlocul corpului unei litere pentru a înlesni zețarului recunoașterea poziției ei. – Din fr. signature. Vezi definitia »