KIMOGRÁMĂ s.f. v. chimogramă. Vezi definitia »

pînză (pấnze), s. f. – 1. Țesătură. – 2. Țesătură cu care se acoperă fața morților. – 3. Giulgiu. – 4. Țesătură de păianjen. – 5. Velă (la nave). – 6. (Mold.) Plasă de pescuit. – 7. Albeață pe ochi. – Strat, rînd, văl. – 9. Extindere, suprafață. – 10. Tablou, pictură. – 11. Lamă de ferăstrău. – 12. Lamă de topor. – Mr. pîndză, megl. pǫndză, istr. pănzę. Lat. *pandea „țesătură”, probabil rezultat din încrucișarea lui pannus cu brandeum, cf. brînză, brîu. Etimonul este admis în general, dar explicația lui diferă de la autor la autor: der. din pandĕre „a întinde” (Pușcariu 1373; Tiktin; REW 6190; Densusianu, GS, II, 320); sau în loc de *pannea ‹ pannus (Skok, Arhiv za arbanašku Starinu, I, 15, cf. Rosetti, I, 161). Der. din tracul penza (Pascu, I, 191) legată de gr. πήνη este dubioasă, ca și legătura cu gr. πενίζομαι „a țese”. Der. pînzar, s. m. (fabricant sau vînzător de pînză); pînzărie, s. f. (atelier, prăvălie); pînzătură, s. f. (țesătură, pînză; fular; lenjerie, rufărie); pînzea, s. f. (bucată de pînză fixată la gherghef); pînzet, s. n. (rufărie, albituri) se folosește mai ales la pl. pînzeturi; pînziș, s. n. (înveliș, strat); pînzui, vb. (a înfășura un mort în giulgiu; a ascuți securea; a echipa o ambarcație); împînzi, vb. (a întinde, a răspîndi, a desfășura; a acoperi, a ocupa, a invada). Vezi definitia »

cotonoágă, cotonoáge, s.f. (reg.) unealtă agricolă de forma unui băț mai gros, ascuțit la un capăt care este îmbrăcat în fier; cu el se fac găurile în pământ pentru sădirea firelor de răsad sau pentru aracii de la vie; chitonog, chitonag. Vezi definitia »

FALÁRICĂ s. f. armă de aruncat în formă de săgeată, în antichitate și în evul mediu. (< lat. falarica, fr. falarique) Vezi definitia »

FETÍȚĂ, fetițe, s. f. Diminutiv al lui fată; fată mică, fată tânără; fetișoară, fetică. ♦ Fiică tânără (în raport cu părinții ei). – Fată + suf. -iță. Vezi definitia »