Definita cuvantului papură
pápură (-re), s. f. – Stuf, trestie (Typha angustifolia). – Megl. papră, păpură. Gr. πάπυρος › lat. papyrus, probabil prin intermediul unei forme *papura (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 403; Candrea, Éléments, 10; Pușcariu 1259; Candrea-Dens., 1353; REW 6218; Diculescu, Elementele, 484; Graur, Rom., LIII, 543; Rosetti, II, 65). Bg. papura provine din rom. (Capidan, Raporturile, 220). – Der. păpuri, vb. (a acoperi, a astupa cu papură); păpuriș, s. n. (rogoziș); păpurică, s. f. (varietate de ghiocel, Butomus umbellatus); paporniță, s. f. (coș, coșarcă; Arg., pălărie). E dubletul lui papirus, s. n., din fr.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu papură
ZIGOFÍTĂ, zigofíte, s.f. Vezi definitia »
BĂCÍȚĂ, băcițe, s. f. Femeie care conduce o stână; soția baciului. – Baci + suf. -iță. Vezi definitia »
RELÁXĂ s. f. tip de saltea din burete de material plastic. (< germ. Relax, n. com.) Vezi definitia »
BUTOÁRCĂ, butorci, s. f. (Reg.) Butură (3). Vezi definitia »
la derută expr. în mod neserios; în mod voit confuz. Vezi definitia »