GÂRLĂ, gârle, s. f. 1. Apă curgătoare (mai mică); braț al unei ape curgătoare. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe gârlă = a se pierde, a se risipi. A da pe gârlă = a arunca, a risipi. ♦ (Adverbial) în mare cantitate, din belșug. 2. Depresiune alungită (și sinuoasă) aflată în lunca unei ape curgătoare și care, acoperită de apă, leagă de obicei un râu de lacurile sau de bălțile din jurul acestuia. – Din bg. gărlo. Vezi definitia »

ENALÁGĂ s. n. figură de stil care constă în schimbarea unui element al discursului cu un altul. (< fr., gr. enallage) Vezi definitia »

PÁPĂ², papi, s. m. Capul Bisericii catolice (și al statului Vatican). – Din lat., sl. papa. Vezi definitia »

MAXÍLĂ s.f. 1. Os al feței. 2. Piesă chitinoasă din armătura bucală a insectelor, așezată deasupra buzei inferioare. [< lat. maxilla]. Vezi definitia »

MEJÉRĂ s. f. v. megeră. Vezi definitia »