OOTÉCĂ s.f. (Zool.) Loc în care sunt închise ouăle la insectele ortoptere. [< fr. oothèque]. Vezi definitia »

PARABÚCLĂ, parabucle, s. f. (Mar.) Parâmă folosită pentru ridicarea unui scondru pe punte. – Para¹- + buclă. Vezi definitia »

VALÉNȚĂ, valențe, s. f. 1. (Chim.) Mărime care indică capacitatea de combinare a elementelor și a radicalilor și care reprezintă numărul atomilor de hidrogen (sau de echivalenți ai acestuia) cu care se poate combina atomul elementului sau radicalul respectiv. ◊ Liniuță de valență (și eliptic) = semn grafic care marchează în formulele chimice legătura dintre atomii moleculelor. ♦ Forță de legătură între doi atomi ai unei molecule. 2. Fig. Însușire, posibilitate (de dezvoltare). – Din fr. valence. Vezi definitia »

PIETRICÍCĂ, -ICEÁ, pietricele, s. f. 1. Diminutiv al lui piatră. 2. (Bot.; la pl.; în compusul) Pietricele-roșii = Dianthus saxigenus. – Piatră + suf. -icică, -icea. Vezi definitia »

ȘOVĂITÚRĂ, șovăituri, s. f. Mers șovăit; schimbare de direcție; cotitură. – Din șovăi + suf. -(i)tură. Vezi definitia »