FÂȚÂIÁLĂ, fâțâieli, s. f. Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc într-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] – Fâțâi + suf. -eală. Vezi definitia »

OBLIGÁNȚĂ s. f. amabilitate, bunăvoință. (< fr. obligeance) Vezi definitia »

bándă (-de), s. f. – Ceată, grup. – Mr. bandă. Fr. bande, it. banda. Pl. benzi, este f. rar. Cf., tc., bg. banda, ngr. μπάντα (› mr.), din it. (Ruffini 334). Vezi definitia »

CANTÍNĂ, cantine, s. f. Local unde se servește masa salariaților dintr-o întreprindere, studenților, elevilor etc. ♦ (Ieșit din uz) încăpere în interiorul unei unități militare, de unde se puteau cumpăra diferite alimente și obiecte. – Din fr. cantine. Vezi definitia »

spúrdă s.f. (reg.) praf. Vezi definitia »